Pomana și coliva sunt printre cele mai cunoscute obiceiuri legate de înmormântare și pomenirea celor adormiți în tradiția românească. Deși le întâlnim la fiecare înmormântare și parastas, nu toată lumea știe ce înseamnă cu adevărat și cum se pregătesc. În acest articol îți explicăm semnificația lor și obiceiurile legate de ele.
Ce este pomana
Pomana este actul de a dărui ceva – mâncare, obiecte, haine sau bani – în amintirea și pentru sufletul celui adormit. Ideea de la baza acestui obicei este că faptele bune și milostenia făcute în numele celui plecat îi aduc acestuia folos duhovnicesc. Cu alte cuvinte, familia continuă să facă bine în locul celui care nu mai poate, iar acest bine se răsfrânge asupra sufletului lui.
Pomana are, așadar, o dublă valoare: pe de o parte, este un gest de iubire față de cel plecat, iar pe de altă parte, este o faptă de milostenie față de cei care primesc, mai ales față de cei nevoiași.
Ce se dă de pomană
Obiceiurile variază de la o regiune la alta, dar cele mai frecvente lucruri care se dau de pomană sunt:
- Mâncare – la masa de pomenire sau în pachete care se împart celor prezenți și săracilor.
- Colaci și pâine – simbol al hranei și al comuniunii.
- Coliva – elementul central, despre care vorbim mai jos.
- Vase, farfurii, linguri – adesea împreună cu mâncarea.
- Haine – uneori chiar hainele celui adormit, dăruite celor care au nevoie.
- Lumânări și obiecte de cult.
La înmormântare și la parastase, se obișnuiește ca fiecărei persoane care primește pomană să i se ofere un pachet, adesea însoțit de o lumânare aprinsă.
Coliva: simbolul învierii
Coliva este poate cel mai încărcat de simbol dintre toate obiceiurile. Ea se prepară din grâu fiert, îndulcit cu zahăr sau miere și amestecat cu nucă măcinată. Deasupra se așază de obicei o cruce, făcută din zahăr, bomboane sau nucă, și uneori inițialele celui pomenit.
Semnificația colivei vine direct din cuvintele Mântuitorului: bobul de grâu, dacă este pus în pământ și moare, aduce rod bogat. Așa cum grâul îngropat renaște ca spic nou, tot astfel creștinii cred în învierea celor adormiți. Coliva devine, prin urmare, o mărturisire a credinței în viața veșnică.
Cum se face coliva
Deși rețetele diferă, pașii de bază sunt:
- grâul se spală și se fierbe până se înmoaie bine;
- se lasă la scurs și la răcit;
- se amestecă cu nucă măcinată și zahăr;
- se așază pe un platou și se netezește;
- se decorează deasupra cu o cruce și, uneori, cu inițialele celui pomenit.
Coliva se duce la biserică pentru a fi binecuvântată de preot în cadrul slujbei de pomenire, apoi se împarte celor prezenți.
Masa de pomenire
După înmormântare și după parastase, familia oferă de obicei o masă de pomenire. Aceasta reunește rudele și apropiații și este, în același timp, un prilej de a-l pomeni pe cel plecat și de a fi împreună în durere. Meniul respectă, de regulă, rânduiala postului dacă pomenirea cade într-o perioadă de post.
Obiceiuri legate de pomană
Există numeroase obiceiuri locale legate de pomană, printre care:
- oferirea unei mese sau a unui pachet la ieșirea din cimitir;
- împărțirea de colaci și lumânări celor care au participat la înmormântare;
- dăruirea unor obiecte de folos, precum vase sau prosoape;
- pomana de apă, în unele zone, în primele zile după deces.
Toate aceste obiceiuri au în comun ideea de a face bine în numele celui plecat.
Esența dincolo de obicei
Este ușor ca aceste tradiții să devină simple formalități, făcute pentru că „așa se face”. Însă esența lor este iubirea și credința. Pomana nu este despre cantitate sau despre a impresiona, ci despre gestul de a dărui din inimă, în amintirea celui plecat. O pomană modestă, făcută cu credință, are aceeași valoare ca una bogată.
Obiceiuri regionale legate de pomană
România are o mare bogăție de obiceiuri locale legate de pomană, care variază de la o regiune la alta. În unele zone se dă „pomana de apă” în primele zile după deces, un obicei prin care se oferă apă și mâncare, ca sufletul celui plecat să nu ducă lipsă pe drumul lui. În alte părți se împart vase, prosoape sau lumânări la fiecare pomenire. Aceste diferențe fac parte din frumusețea tradiției românești, dar au toate același miez: grija și dragostea pentru cel adormit, exprimate prin milostenie.
Cui se dă pomana
Deși pomana se împarte, în general, celor prezenți la înmormântare și la parastase, tradiția pune un accent deosebit pe cei nevoiași. A da de pomană unui om sărac, unui bătrân singur sau unei familii aflate în lipsă are o valoare aparte, pentru că unește pomenirea celui plecat cu ajutorarea aproapelui. Mulți preoți recomandă ca o parte din pomană să fie îndreptată tocmai spre cei care au cu adevărat nevoie.
Greșeli și exagerări de evitat
Uneori, din dorința de a face totul „ca la carte” sau de a impresiona, familiile ajung să cheltuiască sume mari pe pomeni bogate, punându-și presiune financiară inutilă. Este bine de reținut că esența pomenii nu stă în cantitate sau în lux, ci în credință și în gestul de a dărui din inimă. O pomană modestă, făcută cu dragoste, are aceeași valoare înaintea lui Dumnezeu ca una bogată. Nu te lăsa copleșit de presiunea socială – fă ceea ce poți, cu credință.
Coliva pas cu pas, pentru cei care o fac prima dată
Dacă nu ai mai făcut colivă și vrei să o pregătești chiar tu, iată o variantă simplă:
- alege grâu curat și spală-l bine;
- fierbe-l la foc mic până boabele se înmoaie complet;
- scurge-l bine și lasă-l la răcit;
- amestecă-l cu nucă măcinată și zahăr, după gust;
- așază-l pe un platou și netezește suprafața;
- decorează deasupra o cruce, din zahăr, cacao sau bomboane.
Nu-ți face griji dacă nu iese perfect – ce contează este intenția cu care o pregătești.
Întrebări frecvente
Este obligatorie masa de pomenire?
Nu este o obligație, ci un obicei. Familia o face după putință. Esențial este gestul de milostenie, nu amploarea mesei.
Ce se dă de pomană dacă suntem în post?
În perioadele de post, atât mâncarea de la masa de pomenire, cât și pachetele oferite sunt de post, respectând rânduiala Bisericii.
Se pot da hainele celui plecat?
Da, dăruirea hainelor celui adormit celor nevoiași este un obicei răspândit și considerat o faptă bună făcută în amintirea lui.
Cui e bine să dau de pomană?
Tradiția pune accent pe cei nevoiași. A dărui unui om sărac sau singur are o valoare deosebită, unind pomenirea celui plecat cu ajutorarea aproapelui.
Colacii și celelalte simboluri de pe masa de pomenire
Pe lângă colivă, colacii ocupă un loc important. Ei simbolizează hrana și comuniunea și se împart celor prezenți la slujbă și la pomeniri. În multe zone, colacii au forme rituale, iar numărul lor respectă anumite rânduieli locale. Alături de ei, pe masa de pomenire se așază lumânări, vin și, uneori, fructe, fiecare cu rolul său în tradiție.
Pomana de-a lungul primului an
Pomana nu se face doar la înmormântare, ci se reia la fiecare pomenire importantă din primul an: la 3, 9 și 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni și la un an. La fiecare dintre aceste momente, familia pregătește colivă, colaci și pomană, continuând astfel să facă milostenie în amintirea celui adormit. Nu este vorba despre a repeta mecanic un obicei, ci despre a păstra vie legătura de iubire și rugăciune cu cel plecat, pe parcursul unei perioade în care doliul este cel mai intens.
De reținut
Pomana și coliva sunt expresii ale iubirii care continuă și după moarte și ale credinței în înviere. Coliva, făcută din grâu, mărturisește nădejdea vieții veșnice, iar pomana transformă durerea în faptă bună. Dacă ai nevoie de sprijin pentru organizarea unei înmormântări sau a unui parastas, în directorul nostru găsești firme de servicii funerare și biserici din orașul tău.