Puține locuri din România reunesc într-un spațiu atât de restrâns credința, istoria medievală, începuturile tiparului, arhitectura și memoria marilor voievozi așa cum o face Mănăstirea Dealu. Ridicată pe dealurile de lângă Târgoviște, vechea capitală a Țării Românești, mănăstirea este cunoscută mai ales drept locul în care se păstrează capul lui Mihai Viteazul, însă importanța sa este mult mai mare.
Aici se află una dintre cele mai importante necropole voievodale muntenești, aici și-a ridicat Radu cel Mare una dintre cele mai ambițioase ctitorii ale epocii sale, aici s-au făcut pași decisivi în istoria tiparului din Țara Românească și tot aici poate fi urmărită, aproape ca într-o cronologie din piatră, o istorie de peste cinci secole.
Astăzi, Mănăstirea Dealu este mănăstire de maici, aparține Arhiepiscopiei Târgoviștei, iar biserica mare are hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Paraclisul mănăstirii poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului.
Unde se află Mănăstirea Dealu
Mănăstirea Dealu se află în satul Viforâta, comuna Aninoasa, județul Dâmbovița, foarte aproape de municipiul Târgoviște. Este amplasată pe un deal din apropierea văii Ialomiței, la aproximativ șase kilometri de oraș, poziția dominantă oferindu-i atât aspectul monumental, cât și panorama pentru care este cunoscută.
Numele de „Dealu” este legat chiar de această amplasare. Privită dinspre Târgoviște și împrejurimi, mănăstirea se ridică deasupra peisajului, iar silueta bisericii cu cele trei turle poate fi recunoscută de la distanță.
Pentru cei care vin din Târgoviște, accesul se face spre zona Viforâta–Aninoasa. Ultima parte a drumului urcă spre mănăstire, ceea ce explică poziția spectaculoasă a ansamblului. Site-ul oficial al mănăstirii menționează accesul din Târgoviște și posibilitatea deplasării spre mănăstire cu mijloace locale de transport.
De ce este Mănăstirea Dealu atât de importantă
Importanța Mănăstirii Dealu poate fi rezumată prin câteva repere greu de întâlnit împreună într-un alt monument:
- este una dintre cele mai vechi și importante ctitorii domnești din apropierea Târgoviștei;
- este una dintre marile necropole voievodale ale Țării Românești;
- aici este păstrat capul lui Mihai Viteazul;
- este strâns legată de începuturile tiparului din Țara Românească și de activitatea ieromonahului Macarie;
- biserica ridicată de Radu cel Mare a influențat profund arhitectura religioasă muntenească;
- ansamblul este monument istoric de importanță națională, fiind înregistrat cu codul DB-II-a-A-17757.
Mănăstirea nu este, așadar, doar un obiectiv turistic. Este simultan loc de rugăciune, monument medieval, necropolă domnească, reper al culturii scrise și loc de memorie națională.
Istoria Mănăstirii Dealu începe înaintea lui Radu cel Mare
Actuala biserică este asociată în primul rând cu Radu cel Mare, dar existența unei mănăstiri în acest loc este mai veche.
Un document emis la Târgoviște de voievodul Alexandru Aldea la 17 noiembrie 1431 menționează „Mănăstirea din Deal”, cu hramul Sfântului Nicolae. Documentul arată că așezământul exista deja și primea danii domnești. Sursele mănăstirii leagă începuturile sale de perioada lui Mircea cel Bătrân, chiar dacă data exactă a întemeierii primei așezări nu este cunoscută.
Prin urmare, anul 1499 nu reprezintă apariția vieții monahale pe Deal, ci începutul marii reconstrucții care avea să dea locului forma și importanța cunoscute astăzi.
Radu cel Mare și construirea marii ctitorii de la Dealu
Transformarea decisivă începe în timpul domniei lui Radu cel Mare, domn al Țării Românești între 1495 și 1508.
La 26 august 1499 au început lucrările la ansamblu, informație păstrată într-o inscripție a vechii clopotnițe. Mai întâi au fost ridicate construcțiile din jur și turnul-clopotniță, după care lucrările s-au concentrat asupra bisericii.
Biserica a fost începută în jurul anului 1500 și a fost sfințită la 4 decembrie 1501, având hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Data este confirmată atât de pisaniile păstrate la biserică, cât și de prezentarea Arhiepiscopiei Târgoviștei.
Radu cel Mare nu a reușit însă să încheie toate lucrările artistice. După moartea sa, procesul de înfrumusețare a continuat, iar pictarea bisericii este legată de epoca lui Neagoe Basarab.
Prin dimensiuni, materiale, concepție și decorație, edificiul depășea tiparele multor biserici muntenești de până atunci. Tocmai de aceea Mănăstirea Dealu avea să devină un model pentru generațiile următoare de constructori.
Mănăstirea Dealu și începuturile tiparului
Unul dintre cele mai importante capitole din istoria mănăstirii este legat de ieromonahul Macarie și de apariția tiparului în Țara Românească.
Macarie cunoscuse arta tiparului în spațiul sud-slav și venețian, iar în timpul lui Radu cel Mare a început o activitate tipografică ce avea să transforme Mănăstirea Dealu într-un reper fundamental al culturii scrise.
În 1508 a fost terminat Liturghierul slavonesc al lui Macarie. Cartea fusese începută din porunca lui Radu cel Mare și a fost finalizată după moartea acestuia, în timpul lui Mihnea Voievod. Textul era în slavonă, astfel că formularea potrivită nu este că în 1508 s-ar fi tipărit o carte „în limba română”, ci că aici se află unul dintre momentele fondatoare ale tiparului realizat în Țara Românească. Liturghierul este considerat și prima ediție tipărită a acestei cărți de cult în lumea ortodoxă.
Activitatea a continuat:
1508 – Liturghierul slavonesc
1510 – Octoihul
1512 – Tetraevangheliarul
Cele trei tipărituri au fost realizate în limba slavonă și împodobite cu frontispicii și inițiale elaborate.
Tiparul avea să revină la Mănăstirea Dealu în secolul al XVII-lea, în timpul lui Matei Basarab. În 1644 a fost tipărită aici o ediție amplificată a Evangheliei învățătoare sau Cazania, printre cărțile importante ale vechii culturi românești. Au urmat un Liturghier în 1646 și, în 1647, „Urmarea lui Hristos”, asociată activității cărturarului Udriște Năsturel.
Din acest motiv, Mănăstirea Dealu nu trebuie privită numai ca monument religios sau necropolă. Ea este și unul dintre locurile de naștere ale culturii tipărite din spațiul românesc.
Mihai Viteazul și Mănăstirea Dealu
Numele Mănăstirii Dealu este legat indisolubil de cel al lui Mihai Viteazul.
Legătura sa cu mănăstirea nu începe însă odată cu moartea voievodului. La 9 iunie 1598, la Dealu a fost încheiat tratatul dintre Mihai Viteazul și împăratul Rudolf al II-lea, un episod important al politicii externe a domnitorului.
Mihai Viteazul a fost ucis în 1601 la Câmpia Turzii. Trupul său a rămas în Transilvania, în timp ce capul voievodului a fost adus în Țara Românească.
În 1603, prin grija lui Radu Buzescu, capul lui Mihai Viteazul a fost așezat în pronaosul bisericii Mănăstirii Dealu. Piatra funerară amintește că acolo se află capul voievodului care fusese domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei.
Mormântul se află în partea dreaptă a pronaosului și reprezintă pentru mulți vizitatori principalul punct al pelerinajului istoric la Dealu.
În apropiere se află mormântul lui Radu cel Mare, ctitorul bisericii. Astfel, în același spațiu funerar se întâlnesc două dintre marile personalități ale istoriei Țării Românești: ctitorul monumentului și voievodul asociat primei uniri politice a Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei.
Cine este înmormântat la Mănăstirea Dealu
Pronaosul bisericii este unul dintre cele mai importante spații funerare medievale din Țara Românească. Documentația mănăstirii consemnează aici morminte sau tradiții funerare legate de mai mulți membri ai familiilor domnești.
Printre personalitățile asociate necropolei de la Dealu se numără:
Vlad Dracul și fiul său Nicolae – sursele mănăstirii menționează înmormântarea lor la vechea „mănăstire din vii”, însă mormintele nu mai sunt identificate.
Vladislav al II-lea – una dintre vechile prezențe voievodale ale necropolei.
Radu cel Mare, mort în 1508 – marele ctitor al actualei biserici.
Jupânița Caplea, sora lui Radu cel Mare.
Vlăduț Voievod, numit și Vlad cel Tânăr, mort în 1512.
Radu Vodă Bădica, mort în 1524.
Vlad Înecatul, mort în 1532.
Pătrașcu Vodă cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul.
Mihai Viteazul – al cărui cap se păstrează aici.
Mihail Movilă, principe moldovean mort în 1608.
În spațiul funerar sunt consemnate și morminte ale unor monahi și cărturari, între care caligraful Mihail Rusin și Matei al Mirelor.
Această densitate de morminte domnești explică de ce Dealu este considerată una dintre cele mai importante necropole voievodale muntenești.
Mormântul lui Radu cel Mare
Radu cel Mare își pregătise propriul loc de înmormântare în biserica pe care o ctitorise.
Mormântul original nu s-a păstrat în forma inițială. În 1908, la 400 de ani de la moartea voievodului, rămășițele sale au fost așezate într-un monument funerar din marmură realizat de sculptorul Frederik Storck, finanțat de stat.
Astăzi, monumentele funerare ale lui Radu cel Mare și Mihai Viteazul sunt printre cele mai importante elemente pe care vizitatorul trebuie să le observe în interiorul bisericii.
O biserică ce a schimbat arhitectura muntenească
Biserica Mănăstirii Dealu nu este importantă doar prin vechime. Din punct de vedere arhitectural, ea reprezintă un moment de cotitură.
Construcția este realizată din zidărie de cărămidă placată integral cu piatră fățuită, blocurile fiind prinse cu elemente metalice fixate în plumb. Site-ul mănăstirii o prezintă drept prima biserică din arhitectura românească ale cărei fațade au fost placate integral cu piatră de talie.
Planul bisericii este de tip triconc, cu trei abside. Cele două abside laterale ale naosului sunt pentagonale la exterior, în timp ce absida altarului are formă heptagonală la exterior.
Un alt element spectaculos este soclul masiv de piatră, care înconjoară clădirea și accentuează impresia de monumentalitate.
Deasupra se ridică trei turle: una principală, pe naos, și două turle mai mici asociate pronaosului. Această compoziție cu trei turle reprezenta o soluție inovatoare pentru epocă și contribuie la aspectul piramidal și foarte echilibrat al bisericii.
Fațadele de piatră și brâul care a devenit model
Privită atent din exterior, biserica este plină de elemente care aveau să influențeze arhitectura românească.
Fațadele sunt împărțite în registre și decorate cu arcaturi oarbe, profile din piatră și un brâu median. În locul unor suprafețe complet netede, constructorii au creat un ritm repetitiv al arcadelor și decorațiilor.
Brâul orizontal din piatră care înconjoară biserica a devenit ulterior unul dintre elementele recognoscibile ale arhitecturii religioase muntenești.
Dealu a influențat construcții ulterioare din Țara Românească, iar anumite soluții arhitecturale și decorative au fost preluate inclusiv la biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și în alte monumente din secolele XVI-XVII.
Din acest motiv, biserica de la Dealu poate fi privită ca unul dintre monumentele care au contribuit la conturarea vechiului stil muntenesc.
Distrugeri, jafuri și reconstrucții
Cei peste 500 de ani de existență nu au fost liniștiți.
După epoca lui Mihai Viteazul, mănăstirea a traversat perioade dramatice. În timpul incursiunii lui Gabriel Báthory din 1610-1611, așezământul a fost jefuit, fiind afectate inclusiv mormintele și clădirile monahale. Câțiva ani mai târziu, Radu Mihnea a găsit mănăstirea grav deteriorată și s-a implicat în refacerea ei.
În secolul al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu a sprijinit la rândul său restaurarea așezământului după noi distrugeri.
Au urmat jafurile din secolul al XVIII-lea și două cutremure importante.
Cutremurul din 1802 a produs distrugeri grave, iar cel din 1838 a dus, între altele, la prăbușirea turlelor mici și a paraclisului.
Restaurarea din timpul lui Gheorghe Bibescu
În secolul al XIX-lea, domnitorul Gheorghe Bibescu a acordat o atenție deosebită Mănăstirii Dealu.
Au fost refăcute clădirile din jur și turnul-clopotniță, cunoscut ulterior drept Turnul lui Bibescu, deși lucrările acestuia au fost finalizate în timpul lui Barbu Știrbei.
Intervențiile din epocă nu au respectat întotdeauna forma medievală originală. Unele elemente ale bisericii au primit influențe neogotice, iar mobilierul și tâmpla au fost refăcute după gustul secolului al XIX-lea. Biserica a fost târnosită din nou în 1857.
De la mănăstire la școală militară
Secularizarea averilor mănăstirești din secolul al XIX-lea a afectat profund viața de la Dealu.
În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, aici a funcționat un lagăr pentru prizonieri turci. În 1879 a fost înființată în incintă o școală divizionară de ofițeri, care a rămas până în 1883.
La începutul secolului al XX-lea, complexul a căpătat din nou o funcție militară. Din 1912, aici a funcționat Liceul Militar „Nicolae Filipescu”. Pentru această nouă utilizare, o parte importantă a clădirilor din jurul bisericii a fost modificată sau înlocuită.
Cutremurul din 1940
Una dintre cele mai grele lovituri suferite de Mănăstirea Dealu a venit odată cu marele cutremur din 1940.
Au fost afectate grav turlele bisericii, partea superioară a clopotniței și clădirile liceului militar. Liceul a fost mutat, iar monumentul a rămas pentru o perioadă în stare de degradare.
Restaurarea amplă a început ulterior, în timpul Patriarhului Justinian Marina.
Refacerea ansamblului între 1955 și 1958
În anii 1950 a început o etapă majoră de reconstrucție.
Piatra de temelie pentru noile lucrări a fost așezată la 11 iulie 1955, iar între 1955 și 1958 au fost refăcute importante corpuri ale incintei.
Au fost construite chilii și spații monahale, iar pe latura sudică a fost amenajat paraclisul cu hramul Acoperământul Maicii Domnului.
După restaurarea din 1958, complexul a funcționat o perioadă drept casă sanatorială și de odihnă pentru clerici și monahi în vârstă.
În 1986, așezământul a devenit din nou mănăstire, de această dată mănăstire de maici.
Restaurarea din secolul XXI și resfințirea din 2018
Un nou amplu program de consolidare și restaurare s-a desfășurat între 2010 și 2018.
La 10 iunie 2018, după finalizarea lucrărilor, biserica Mănăstirii Dealu a fost resfințită, la 517 ani de la sfințirea din 1501. Lucrările au urmărit consolidarea și restaurarea monumentului și a ansamblului monahal.
Evenimentul a readus în atenția publică valoarea Mănăstirii Dealu nu doar pentru viața bisericească, ci și pentru istoria și identitatea culturală a României.
Ce poate fi văzut la Mănăstirea Dealu
O vizită nu ar trebui redusă la intrarea în biserică și oprirea la mormântul lui Mihai Viteazul.
Printre elementele care merită observate se numără:
Biserica Sfântul Nicolae – monumentul central al ansamblului și cea mai importantă construcție medievală păstrată.
Mormântul lui Mihai Viteazul – situat în pronaos.
Monumentul funerar al lui Radu cel Mare – aflat în același spațiu al necropolei.
Pietrele funerare ale celorlalți membri ai familiilor domnești.
Fațadele din piatră fățuită – excepționale pentru arhitectura începutului de secol XVI.
Cele trei turle și compoziția verticală a bisericii.
Brâul median și arcaturile decorative, elemente care au influențat arhitectura muntenească ulterioară.
Turnul-clopotniță și corpurile incintei.
Paraclisul Acoperământul Maicii Domnului.
Colecția muzeală, unde sunt consemnate obiecte de artă medievală, obiecte de cult, icoane și carte veche.
Programul actual al slujbelor la Mănăstirea Dealu
Programul de mai jos este transcris după panoul aflat la Mănăstirea Dealu și fotografiat în august 2026. Programul publicat pe site-ul oficial al mănăstirii confirmă aceleași intervale principale. Panoul fotografiat menționează în plus, foarte clar, Sfântul Maslu în fiecare vineri la ora 14:00.
Luni – vineri
07:00 – 09:30
- Acatistul Acoperământului Maicii Domnului
- Ceasurile III și VI
- Sfânta Liturghie
- Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae
16:00 – 17:00
- Ceasul IX
- Vecernia
- Pavecernița mică
18:30 – 20:30
- Miezonoptica
- Utrenia
- Ceasul I
Vinerea
Ora 14:00 – Sfântul Maslu
Această slujbă apare distinct pe programul afișat în prezent la mănăstire.
Sâmbăta și în ajunul sărbătorilor
07:00 – 09:30
- Acatist
- Ceasurile III și VI
- Sfânta Liturghie
- Slujba Parastasului
18:00 – 22:00
- Ceasul IX
- Vecernia și Litia
- Utrenia
- Ceasul I
Duminica și în sărbători
08:30 – 12:00
- Miezonoptica
- Acatist
- Ceasurile III și VI
- Sfânta Liturghie
16:00 – 17:00
- Ceasul IX
- Vecernia
- Pavecernița mică
18:30 – 20:30
- Miezonoptica
- Utrenia
- Ceasul I
Site-ul oficial al mănăstirii precizează și că în timpul iernii, slujbele din zilele de luni până vineri se pot săvârși în paraclisul mănăstirii.
Ce înseamnă slujbele din program
Pentru vizitatorii care nu sunt familiarizați cu toate denumirile din program, câteva explicații pot fi utile.
Acatistul este o slujbă de rugăciune alcătuită din condace și icoase, dedicată Mântuitorului, Maicii Domnului sau unui sfânt.
Ceasurile III, VI și IX fac parte din ciclul zilnic al slujbelor ortodoxe și corespund unor momente tradiționale de rugăciune ale zilei.
Sfânta Liturghie este centrul vieții liturgice ortodoxe și slujba în cadrul căreia are loc Sfânta Euharistie.
Vecernia este slujba de seară prin care începe, în tradiția liturgică, noua zi bisericească.
Pavecernița este o slujbă săvârșită după Vecernie, asociată rugăciunii de seară.
Miezonoptica este una dintre slujbele ciclului zilnic, legată tradițional de rugăciunea din timpul nopții.
Utrenia este slujba dimineții, chiar dacă în mănăstiri poate fi oficiată seara sau în cursul nopții, în funcție de rânduiala liturgică.
Litia este o rânduială de rugăciune asociată de regulă Vecerniei din ajunul duminicilor și marilor sărbători.
Parastasul este slujba de pomenire a celor adormiți.
Sfântul Maslu este una dintre cele șapte Taine ale Bisericii Ortodoxe, săvârșită pentru vindecarea sufletească și trupească a credincioșilor.
Care este hramul Mănăstirii Dealu
Biserica mare are hramul Sfântului Ierarh Nicolae, sărbătorit la 6 decembrie.
Legătura cu Sfântul Nicolae este foarte veche. Documentul din 1431 menționa deja mănăstirea drept lăcaș al Sfântului Nicolae, înainte de reconstrucția lui Radu cel Mare.
Paraclisul construit în cadrul refacerii ansamblului din secolul XX are hramul Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorit la 1 octombrie.
Se poate vizita Mănăstirea Dealu
Mănăstirea este un așezământ monahal activ, dar primește și pelerini și vizitatori. Platforma turistică oficială a municipiului Târgoviște o prezintă ca fiind deschisă turiștilor și credincioșilor.
Este importantă însă diferența dintre programul de vizitare și programul slujbelor. Programul de mai sus reprezintă rânduiala slujbelor și nu trebuie interpretat automat ca un program administrativ de acces.
În special la marile sărbători, la hram, în perioadele de post sau atunci când sunt organizate evenimente religioase speciale, rânduiala obișnuită se poate modifica.
Cum ar trebui să te porți într-o vizită la mănăstire
Mănăstirea Dealu este monument istoric, dar înainte de toate este un spațiu religios în care există o comunitate monahală și se desfășoară zilnic slujbe.
Este recomandată o ținută decentă, păstrarea liniștii în biserică și evitarea conversațiilor puternice sau a folosirii telefonului în timpul slujbelor.
Fotografierea monumentului la exterior este una dintre modalitățile prin care poate fi păstrată amintirea vizitei, însă pentru fotografierea interioarelor, a slujbelor sau a membrilor obștii este firesc să fie respectate regulile afișate în incintă și intimitatea persoanelor prezente.
Vizitatorii nu trebuie să uite că mormintele din pronaos nu sunt simple exponate de muzeu, ci locuri funerare aflate într-un spațiu de cult.
Cât timp merită rezervat pentru vizită
Pentru o oprire rapidă, biserica și principalele morminte pot fi văzute într-un timp relativ scurt.
Pentru a înțelege însă cu adevărat locul, este recomandabil să existe suficient timp pentru:
- observarea arhitecturii exterioare;
- intrarea în biserica Sfântul Nicolae;
- vizitarea necropolei;
- oprirea la mormintele lui Mihai Viteazul și Radu cel Mare;
- observarea pisaniilor și detaliilor sculptate;
- parcurgerea incintei;
- vizitarea colecției muzeale atunci când aceasta este accesibilă;
- participarea la o parte din slujbă, dacă vizita coincide cu programul liturgic.
Mănăstirea Dealu este unul dintre acele locuri care pot fi „bifate” în câteva zeci de minute, dar care sunt înțelese cu adevărat doar dacă vizitatorul cunoaște povestea zidurilor și a oamenilor îngropați aici.
Colecția muzeală a Mănăstirii Dealu
În cadrul complexului este consemnată și Colecția muzeală a Mănăstirii Ortodoxe Dealu.
Potrivit bazei de date administrate de Institutul Național al Patrimoniului, colecția include obiecte de cult, icoane, carte veche și piese de artă medievală.
Prezența cărții vechi este cu atât mai importantă cu cât mănăstirea se află printre locurile fundamentale ale istoriei tiparului din Țara Românească.
Mănăstirea Dealu și Târgoviștea medievală
Poziția mănăstirii trebuie înțeleasă în legătură cu Târgoviștea.
Orașul a fost vreme îndelungată unul dintre principalele centre politice ale Țării Românești. În jurul reședinței domnești s-a format o adevărată rețea de biserici și mănăstiri.
Dealu se afla suficient de aproape de Curtea Domnească pentru a fi legată direct de viața voievozilor și suficient de retrasă pentru a funcționa drept așezământ monahal și necropolă.
Tocmai această apropiere explică prezența atâtor domnitori, dezvoltarea tiparului și rolul politic pe care mănăstirea l-a avut în anumite momente.
Mănăstirea Dealu nu înseamnă doar Mihai Viteazul
Pentru foarte mulți români, prima asociere este simplă: „Mănăstirea Dealu – locul unde se află capul lui Mihai Viteazul”.
Asocierea este corectă, dar spune doar o parte din poveste.
Înaintea lui Mihai Viteazul exista aici o veche necropolă domnească. Cu aproape un secol înaintea morții voievodului, Radu cel Mare ridicase una dintre cele mai spectaculoase biserici ale Țării Românești. Cu zeci de ani înainte de Unirea din 1600, Dealu devenise deja un centru de cultură și tipar.
Iar după Mihai Viteazul, mănăstirea a continuat să supraviețuiască războaielor, jafurilor, cutremurelor, secularizării, transformării în instituție militară și marilor reconstrucții ale secolului XX.
Această continuitate este, de fapt, ceea ce face Mănăstirea Dealu excepțională.
De ce merită vizitată Mănăstirea Dealu
Dacă ajungi în Târgoviște sau în județul Dâmbovița, Mănăstirea Dealu este unul dintre obiectivele care merită puse printre primele pe listă.
Nu trebuie vizitată numai pentru că aici se află capul lui Mihai Viteazul.
Merită văzută pentru biserica ridicată acum mai bine de cinci secole, pentru arhitectura care a influențat generații de constructori, pentru vechea necropolă domnească, pentru istoria tiparului, pentru legătura cu Târgoviștea medievală și pentru faptul că, după toate distrugerile prin care a trecut, locul continuă să aibă aceeași funcție pentru care a fost creat: aceea de mănăstire și loc de rugăciune.
Mănăstirea Dealu este unul dintre rarele locuri în care istoria României nu este prezentată doar în vitrine sau în cărți. Este scrisă direct în ziduri, în pietrele funerare, în pisanii și în rânduiala unei mănăstiri care continuă să trăiască.
Întrebări frecvente despre Mănăstirea Dealu
Unde se află Mănăstirea Dealu?
În satul Viforâta, comuna Aninoasa, județul Dâmbovița, la aproximativ șase kilometri de Târgoviște.
Cine a construit Mănăstirea Dealu?
Așezarea monahală exista înainte de Radu cel Mare și este documentată încă din 1431. Actuala biserică monumentală a fost ridicată de Radu cel Mare, lucrările majore desfășurându-se între 1499 și 1501.
Când a fost sfințită biserica?
La 4 decembrie 1501.
Ce hram are Mănăstirea Dealu?
Biserica mare are hramul Sfântul Ierarh Nicolae, iar paraclisul are hramul Acoperământul Maicii Domnului.
Este capul lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu?
Da. Capul voievodului a fost așezat în pronaosul bisericii, prin grija lui Radu Buzescu, în anul 1603.
Unde este trupul lui Mihai Viteazul?
După uciderea voievodului în 1601, trupul și capul său au avut destine diferite. La Dealu se păstrează capul voievodului, în timp ce tradiția și inscripția funerară amintesc că trupul a rămas în zona Turzii.
Ce legătură are Mănăstirea Dealu cu tiparul?
Aici este legată activitatea ieromonahului Macarie de apariția Liturghierului slavonesc din 1508, urmat de Octoihul din 1510 și Tetraevangheliarul din 1512. Mănăstirea este astfel unul dintre cele mai importante locuri ale începuturilor tiparului în Țara Românească.
La ce oră este Sfânta Liturghie?
În programul afișat la mănăstire, de luni până sâmbătă programul liturgic de dimineață începe la 07:00, iar Sfânta Liturghie este inclusă în intervalul 07:00–09:30. Duminica și în sărbători, programul de dimineață este 08:30–12:00.
Când se face Sfântul Maslu la Mănăstirea Dealu?
Conform programului afișat la mănăstire în august 2026, Sfântul Maslu se săvârșește vinerea, la ora 14:00.
Se face Parastas sâmbăta?
Da. În programul de sâmbătă, între 07:00 și 09:30, după Acatist, Ceasurile III și VI și Sfânta Liturghie, este prevăzută Slujba Parastasului. Programul publicat de mănăstire confirmă această rânduială.
Este Mănăstirea Dealu mănăstire de călugări sau de maici?
În prezent este mănăstire de maici. Așezământul a primit această organizare în 1986 și se află astăzi în jurisdicția Arhiepiscopiei Târgoviștei.
Este Mănăstirea Dealu monument istoric?
Da. Ansamblul este clasat ca monument istoric de importanță națională, cu codul DB-II-a-A-17757.
Mănăstirea Dealu, un loc în care se întâlnesc cinci secole de istorie
Există mănăstiri mai mari, biserici mai împodobite și obiective turistice mai cunoscute. Însă sunt puține locuri care să poată spune atât de multe despre istoria Țării Românești într-un singur spațiu.
La Dealu se întâlnesc Mircea cel Bătrân și Radu cel Mare, Neagoe Basarab și Macarie, Mihai Viteazul și Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu și domnitorii secolului al XIX-lea. Peste toate acestea se suprapun cutremure, războaie, restaurări și mai bine de cinci secole de rugăciune.
Biserica a fost sfințită în 1501. Liturghierul lui Macarie a apărut în 1508. Capul lui Mihai Viteazul a fost așezat aici în 1603. Ansamblul a trecut prin distrugeri repetate, a fost refăcut în secolul al XIX-lea, devastat de cutremurul din 1940, reconstruit în anii 1950 și restaurat din nou în secolul XXI.
Astăzi, Mănăstirea Dealu continuă să fie un loc viu.
Clopotele, slujbele zilnice și viața monahală se desfășoară în același loc în care au fost îngropați voievozi, au lucrat tipografi și cărturari și în care istoria Țării Românești a lăsat unele dintre cele mai puternice mărturii ale sale.
Pentru cel care vine doar să vadă mormântul lui Mihai Viteazul, Mănăstirea Dealu este o destinație istorică. Pentru cel care îi cunoaște întreaga poveste, este unul dintre marile monumente ale civilizației medievale românești.